Statul român va trebui să plătească 13.000 de euro unui bărbat prins cu o prostituată și agresat de polițiștii bucureșteni

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis marți ca statul român să plătească 13.000 de euro unui cetățean româno-canadian care a acuzat rele tratamente după ce, în 2006, la București, a fost prins de Poliție cu o prostituată în mașina lui, ridicat și dus la secție.

Decizia luată marți de o cameră a CEDO nu este finală, oricare dintre părți putând cere, în termen de cel mult trei luni, judecarea cauzei de către Marea Cameră.

Petentul este Radu Sorin Ghiță, un cetățean româno-candian, născut în 1961, care locuiește la București.

Potrivit reclamantului, la 3 mai 2006, ora 1.00 noaptea, se afla cu domnișoara C. B. la el în mașina parcată într-un loc unde luminile stradale nu funcționau. Doi polițiști de la Secția 3 din Capitală s-au apropiat de mașină și le-au cerut celor doi actele de identitate. Ghiță a prezentat permisul de conducere și pașaportul, iar unul dintre polițiști, D.U., i-ar fi zis: „Bă, ce te crezi, la vamă?”, cerându-i cartea de identitate. Acesta s-a conformat, însă polițistul a refuzat să îi înapoieze actele, susținând că bărbatul a consumat alcool. În timp ce al doilea polițist, A.H., a plecat cu documentele la mașina de Poliție, D.U. l-a invitat să coboare din mașină, pentru a demonstra că nu băuse. Când s-a conformat, polițistul l-ar fi împins între mașină și zidul unei clădiri, petentul replicându-i: „Tataie, te porți ca un milițian”. Atunci i-au fost puse cătușe și cei doi polițiști l-ar fi lovit de mai multe ori la nivelul stomacului și rinichilor, după care l-ar fi ridicat de jos și dus la mașina de Poliție, invitând-o și pe C.B. să îi însoțească la secție. Reclamantul a mai spus că ofițerul D.U. a stat în spate și l-a lovit tot drumul în cap.

La secție, petentul a fost dus într-un beci, de unde și-a sunat avocatul, care a cerut să vorbească cu unul dintre polițiști. După conversația dintre avocat și ofițerul A.H., poliția l-a descătușat și i-a permis să părăsească secția, cerându-i să nu depună plângere, susține Ghiță.

Potrivit raportului Poliției asupra incidentului, cei doi ofițeri s-au apropiat de mașina petentului și au constatat că acesta întreținea relații sexuale cu femeia cu care era, că a trebuit să insiste pentru ca acesta să le prezinte un act de identitate și că i-au cerut apoi să urce în mașina de Poliție, în timp ce ei întocmeau procesul verbal de contravenție. În acel moment, Ghiță ar fi devenit agresiv, și-ar fi aruncat telefonul mobil și ochelarii și s-ar fi aruncat el însuși la pământ, strigând că este abuzat de Poliție.

„Pentru a gestiona situația, am decis să îi punem cătușe și să îl ducem pe el și pe domnișoara C. B. la secție. A trebuit să folosim forță fizică pentru a-i pune cătușele, pentru că el își folosea forța fizică împotriva noastră, încercând să scape și amenințându-ne. S-a dat în mod deliberat cu capul de pământ și de ușile mașinii de poliție. Cu greu, am reușit să-l protejăm față de propria violență și agitație”, continuă raportul Poliției, în care se mai precizează că, la secție, petentul s-a calmat și și-a cerut scuze, spunând că era beat și s-a speriat la gândul că soția sa ar afla ce făcea în acea noapte. Astfel, polițiștii au decis să îi dea doar un avertisment scris.

Totodată, polițiștii i-au dat o amendă de 500 de lei numitei C. B., pentru prostituție, aceasta recunoscându-și fapta și semnând procesul verbal.

Versiunea Guvernului asupra faptelor a preluat punctul de vedere al Poliției: petentul era sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat să se legitimeze, i-a amenințat pe ofițeri spunând că are rude în Poliție, a ieșit din mașină să își prezinte pașaportul și și-a pierdut echilibrul, căzând și rănindu-se, a țipat că este abuzat, a devenit agresiv, iar polițiștii i-au pus cătușe.

În aceeași zi, la ora 11.35, petentul a consultat un medic legist, care a consemnat existența mai multor răni la nivelul capului și încheieturilor mâinilor. Ghiță a fost internat între 29 și 31 mai 2006 pentru a i se face investigații, în condițiile în care acuza dureri mari și persistente de cap, însă nu a fost diagnosticat cu traumă craniană.

În 10 mai 2006, bărbatul a depus plângere penală împotriva celor doi polițiști, care au fost audiați, ca și petentul, femeia cu care era acesta și avocatul pe care l-a sunat în acea noapte. Pe baza dosarului prezentat de Poliție și fără a mai audia martori, procurorul a decis neînceperea urmăririi penale la 25 august 2006. Reclamantul a contestat decizia, însă aceasta a fost menținută.

Ghiță s-a adresat apoi, la 6 noiembrie 2006, Tribunalului București, acuzând poliția de brutalitate și autoritățile judiciare că nu au făcut o investigație serioasă. Cererea a fost respinsă de tribunal, la 12 decembrie 2006, după ce părțile au depus din nou mărturie. Petentul s-a adresat, mai departe, Curții de Apel București, care, după reexaminarea dosarului, a emis aceeași decizie, definitivă, în 26 aprilie 2007.

La 7 decembrie 2007, reclamantul s-a adresat CEDO. El a invocat articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce stipulează interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, precum și articolul 5 – „Dreptul la libertate și la siguranță” -, susținând că a fost ridicat de Poliție și dus la secție pe nedrept, și articolul 6 – „Dreptul la un proces echitabil”, susținând că procedurile instanțelor române nu au fost corecte.

Ghiță a cerut să i se plătească 15.000 de euro, cu titlul de daune materiale, reprezentând veniturile pe care le-ar fi pierdut cât timp a fost spitalizat, 100.000 de euro cu titlul de daune morale, pentru violarea drepturilor prevăzute în cele trei articole sus-menționate, și 4.239,04 euro – cheltuieli de judecată. De asemenea, el a solicitat ca cei doi polițiști în cauză să fie demiși.

CEDO a reținut numai încălcarea articolul 3 din Convenție, respingând celelate două acuzații – de violare a dreptului la libertate și siguranță și a dreptului la un proces echitabil -drept rău-voitoare.

Totodată, Curtea nu a constatat vreo legătură de cauzalitate între violarea articolului 3 și pierderi materiale suferite de petent, însă a dispus plata a 10.000 de euro pentru prejudiciul moral.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamantul care are câștig de cauză are dreptul la rambursarea acestora numai în măsura în care se arată că au fost justificate, iar cuantumul este unul rezonabil. În aceste condiții, CEDO a decis că petentul mai trebuie să primească 3.000 de euro de la statul român, drept cheltuieli de judecată.